Zece sfaturi utile pentru părinți în susținerea unei relații de atașament sănătoasă cu proprii copii - Psih. Anca Dumitrașcu

Calitatea relațiilor familiale apare ca un factor important în evaluarea riscului suicidar, factor de protecție atunci când aceste relații sunt percepute ca fiind satisfăcătoare sau, dimpotrivă, de vulnerabilitate atunci când acestea sunt percepute drept negative.

Aspectul esențial pe care îl vizăm este atașamentul dintre copil și părinți care se formează prin răspunsurile pe care aceștia i le oferă copilului încă de la primele zile după naștere. Datorită faptului că noul născut este dependent de adult, acesta își va dezvolta un stil de atașament în funcție de răspunsurile emoționale pe care le primește de la mamă, acestea fiind reprezentative pentru modul în care se va raporta mai târziu la ceilalți. Baza dezvoltării unor relații sigure în perioada adultă se află în legăturile sigure din copilărie. Cu cât relațiile timpurii sunt bazate pe legături securizante, cu atât individul va putea să dezvolte, mai târziu structuri acționale și emoționale sănătoase.

Cercetările în domeniul atașamentului arată că dezvoltarea copilului este dependentă de capacitatea părinților de a stabili legături sănătoase în cadrul familiei, iar o atmosferă conflictuală nu face decât să inabiliteze încă o dată părinții în exercitarea rolurilor lor de protectori și îndrumători.

Tiparele de atașament se perpetuează, copilul își internalizează stilul de atașament al mamei și îl exprimă, la rândul lui, în relația cu ceilalți. În primii ani de viață, copilul își însușește modelul de lucru al mamei, iar pe parcurs, acesta își construiește un model de lucru al sinelui, pe baza interacțiunilor cu părinții săi. Acest model de lucru al sinelui este o reflectare a imaginii pe care părinții o au despre el și în funcție de acesta copilul își manifestă un anumit comportament față de părinți.

Relația pe care o formează copilul cu părinții săi este mai importantă pentru starea de bine a individului decât orice altă relație ulterioară, prin faptul că determină protecție, iubire, securitate și se răspândește astfel asupra întregii funcționări fizice și psihice a copilului fiind considerată un prototip pentru toate celelalte relații apropiate pe care le va forma individul, chiar și în perioada adultă.