De ce ne simțim singuri în era conectivității? - Psih. Ioana Barbă

Într-o lume din ce în ce mai conectată, sentimentul de singurătate poate părea paradoxal. Indiferent de cauze, singurătatea este o experiență cu adevărat profundă.

Pentru multe persoane, singurătatea nu este doar o stare temporară, ci o reflexie a unor experiențe traumatice care încă nu au fost integrate. Experiențele dificile din trecut, cum ar fi abuzul, neglijarea sau pierderea, pot influența semnificativ modul în care ne percepem și ne raportăm la relațiile noastre. Ne pot face să ne retragem, să ne devalorizăm, să ne fie dificil să legăm conexiuni autentice, să pierdem contactul cu realitatea, să ne pierdem reperele care ne ofereau atât de multă liniște în viață (asta dacă am apucat să simțim liniștea).

Uneori, putem să ne simțim singuri chiar și când suntem înconjurați de oameni, fie ei și persoane foarte apropiate. Acesta poate fi un indiciu bun că ceea ce resimțim poate fi mai degrabă conectat la o experiență anterioară, care uneori ne e mai evidentă, alteori mai ascunsă.

Este esențial să știm că nu suntem singuri în această călătorie. Există resurse și suport disponibile care pot transforma sentimentul de singurătate în oportunități de creștere și auto-descoperire. Cu ajutorul unui specialist, putem învăța să ne reconectăm cu noi înșine și cu ceilalți, să dezvoltăm relații împlinitoare și să găsim mai multă liniște interioară.

Deși experiențele traumatice aduc cu sine foarte multă durere, nu trebuie niciodată să pierdem din vedere potențialul de creștere pe care acestea îl creează. Dorința de a ne dezvolta este ceva atât de adânc înrădăcinat în noi, încât, uneori avem doar nevoie ca cineva să ne reamintească asta pentru a putea căpăta noi perspective asupra unor evenimente.

Iar dacă tu simți asta sau ai un prieten care trece prin asta, nu ezita să cauți suportul specializat de care cu toții, uneori, avem nevoie.