De ce uneori nu putem face ceea ce ne propunem? O explicație prin teoria IoPT - psih. Eliza-Maria Cosma

Ți s-a întâmplat vreodată să-ți spui cu toată convingerea: „De mâine mă apuc de X lucru” – să simți entuziasm, motivație și chiar certitudinea că de data asta vei reuși? Și apoi, a doua zi, să descoperi că, de fapt, nu poți face acel pas?

Această experiență nu are legătură cu lipsa ta de voință sau disciplină, ci cu o dinamică interioară mult mai subtilă. Astăzi vreau să-ți prezint o posibilă explicație prin prisma IoPT (Identity Oriented Psychotrauma Therapy), teorie dezvoltată de Franz Ruppert.

Conform IoPT, în interiorul nostru coexistă mai multe părți psihice, fiecare cu rolul și intenția ei:
Partea sănătoasă – este orientată spre dezvoltare, curiozitate, conectare autentică și creștere.
Partea supraviețuitoare – înglobează mecanisme de apărare (amânare, perfecționism, control, evitare etc.), menite să ne ferească de ceea ce odată a fost perceput ca periculos. Ea crede că ne protejează, dar de multe ori ne ține blocați în zona de confort.
Partea traumatizată – reprezintă acele fragmente de experiențe și emoții dureroase din trecut, care devin vizibile mai ales în momentele de vulnerabilitate.

În esență, în interiorul nostru are loc adesea o luptă între aceste perspective.

Când ne propunem o schimbare, partea sănătoasă se entuziasmează și pornește la drum. Însă imediat ce apare riscul de a întâlni emoții sau situații similare celor care ne-au rănit în trecut, iar partea supraviețuitoare preia controlul.
De aceea, a doua zi, motivația dispare și simțim un blocaj: nu pentru că „nu vrem destul”, ci pentru că un mecanism interior ne spune că e mai sigur să nu schimbăm nimic.

Cum poți recunoaște aceste părți
Un pas simplu este observarea dialogului interior. Îți poți pune întrebarea:
– „Cine vorbește acum în mine? Partea sănătoasă sau partea supraviețuitoare?”
De exemplu:
– „Nu are rost, nu vei reuși oricum” → vocea părții supraviețuitoare.
– „Hai să încerci măcar un pas mic, pentru tine” → vocea părții sănătoase.

Ce poți face concret

• Micșorează pasul – în loc de „mâine schimb tot”, începe cu cel mai mic gest posibil (5 minute de activitate, 1000 de pași, 5 pagini). Astfel, partea supraviețuitoare percepe schimbarea ca fiind mai sigură.
• Validează-ți dificultatea – spune-ți: „Nu e ceva greșit cu mine, e un mecanism de protecție care vrea să mă țină departe de suferință”.
• Întărește partea sănătoasă – prin reflecție, terapie sau exerciții de autoreflecție, putem hrăni vocea interioară care vrea creștere.

În loc de concluzie
Amintește-ți: faptul că uneori nu faci ce ți-ai propus nu înseamnă că ești slab sau lipsit de disciplină. Înseamnă că o altă parte din tine a preluat controlul. Atunci când învățăm să acceptăm și să recunoaștem aceste părți și rolul lor de protecție, facem loc părții sănătoase, iar schimbarea devine nu doar posibilă, ci și mai ușoară.