Ce înseamnă Cerințe Educaționale Speciale (CES) și când știu că se aplică și copilului meu?

Ce înseamnă Cerințe Educaționale Speciale (CES) și când știu că se aplică și copilului meu?

Cerințele educaționale speciale reprezintă un subiect de mare importanță atât pentru profesori, cât și pentru părinți, având un impact direct asupra modului în care copiii cu nevoi specifice sunt sprijiniți în cadrul sistemului educațional. Pentru a răspunde în mod eficient acestor nevoi, este esențial ca toți cei implicați în educația acestor copii să fie bine informați și să colaboreze strâns.

Primul pas pentru profesori este observarea și identificarea timpurie a semnelor care pot indica existența unor cerințe educaționale speciale. Acestea pot varia de la dificultăți în învățare, cum ar fi cititul sau scrisul, la comportamente neobișnuite sau provocări în interacțiunile sociale. Profesorii ar trebui să fie atenți la aceste semnale și să discute cu părinții imediat ce apar primele suspiciuni. O abordare proactivă permite intervenția rapidă și adaptarea metodelor de predare pentru a sprijini în mod adecvat elevul.

Pentru părinți, este important să fie deschiși la comunicarea cu profesorii și să ia în serios observațiile acestora. Dacă sunt semnalate probleme, părinții ar trebui să caute evaluări suplimentare la specialiști, cum ar fi psihologi sau logopezi, pentru a obține un diagnostic clar și pentru a înțelege mai bine nevoile copilului lor. Odată ce există un diagnostic, se poate trece la elaborarea unui Plan Educațional Individualizat (PEI). Acest plan este un instrument esențial, creat prin colaborarea dintre părinți, profesori și specialiști, și trebuie să fie revizuit și ajustat periodic pentru a se asigura că răspunde eficient nevoilor copilului.

Pe parcursul procesului educațional, este crucial ca profesorii să utilizeze metode de predare diferențiată și să adapteze materialele didactice la nivelul fiecărui elev. Aceasta poate însemna simplificarea sarcinilor, utilizarea suporturilor vizuale sau oferirea unui timp suplimentar pentru finalizarea activităților. De asemenea, tehnologiile asistive, cum ar fi software-uri educaționale speciale sau dispozitive de comunicare, pot juca un rol semnificativ în facilitarea învățării.

Părinții trebuie să fie implicați activ în educația copilului lor, menținând o comunicare constantă cu profesorii și oferind sprijin emoțional acasă. Este important ca părinții să încurajeze dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copilului, deoarece acestea sunt esențiale pentru integrarea sa în colectiv. În plus, părinții ar trebui să se informeze continuu despre cerințele educaționale speciale și să participe la programe de formare sau la grupuri de suport care le pot oferi resurse utile.

Colaborarea strânsă între profesori și părinți este cheia succesului în educația copiilor cu cerințe educaționale speciale. Comunicarea deschisă, adaptarea metodelor de predare și sprijinul emoțional constant sunt elemente esențiale care contribuie la crearea unui mediu educațional în care acești copii pot învăța și se pot dezvolta armonios. Doar prin eforturi comune și o înțelegere profundă a nevoilor fiecărui copil putem asigura o educație echitabilă și de calitate pentru toți elevii.

Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să îți placă și următoarele:

Contactează-ne

Echipa Resilient Mind îți stă la dispoziție pentru curiozitățile și întrebările tale. Suntem bucuroși să te ajutăm și să-ți oferim suportul necesar.

Informații de contact

Nu ezita să ne contactezi pentru orice informație sau clarificare ai nevoie. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu tine!
  • str. Popa Stoica din Fărcaș, nr. 17, Sector 3, Bucureşti
  • 0771 680 979
  • Luni – Duminică: 09:00 – 21:00
  • contact@resilientmind.ro

Starea de bine: O abordare holistică pentru o viață echilibrată – Psih. Miruna Anin

Starea de bine: O abordare holistică pentru o viață echilibrată - Psih. Miruna Anin

Ce înseamnă starea de bine?

Starea de bine este un concept complex care se referă la un echilibru armonios între sănătatea fizică, mentală și emoțională. Aceasta nu înseamnă doar absența bolii, ci și prezența unor factori pozitivi care contribuie la o viață împlinită și satisfăcătoare. Este esențial să înțelegem că starea de bine este un proces continuu și dinamic, care necesită atenție și ajustare constantă.

Componentele stării de bine

1. Sănătatea fizică Sănătatea fizică este fundamentul pe care se construiește starea de bine generală. Implică menținerea unei bune funcționări a corpului printr-o combinație de dietă sănătoasă, exerciții fizice regulate și un somn adecvat.
  • Activitate fizică regulată:
    • Beneficii: Exercițiile fizice ajută la menținerea unei greutăți corporale sănătoase, reduc stresul, îmbunătățesc starea de spirit și cresc nivelul de energie.
    • Exemple practice: Alergarea, înotul, ciclismul sau chiar mersul pe jos pot fi activități fizice eficiente. Un obiectiv realist poate fi să faci cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână.
  • Alimentație echilibrată:
    • Beneficii: O dietă echilibrată furnizează nutrienții necesari pentru funcționarea optimă a organismului și contribuie la prevenirea bolilor cronice.
    • Exemple practice: Adoptarea unei diete bogate în fructe, legume, proteine slabe și grăsimi sănătoase. Evitarea alimentelor procesate și a zaharurilor adăugate.
  • Somn adecvat:
    • Beneficii: Somnul este esențial pentru regenerarea corpului și minții. Lipsa somnului poate duce la probleme de concentrare, schimbări de dispoziție și un sistem imunitar slăbit.
    • Exemple practice: Asigură-te că dormi între 7-9 ore pe noapte. Creează o rutină de somn regulată și un mediu de dormit propice.
2. Sănătatea mentală Sănătatea mentală este la fel de importantă ca sănătatea fizică. Implică capacitatea de a gestiona stresul, de a menține o perspectivă pozitivă și de a fi capabil să faci față provocărilor vieții.
  • Gestionarea stresului:
    • Beneficii: Reducerea stresului poate preveni o serie de probleme de sănătate, inclusiv hipertensiunea arterială, bolile de inimă și depresia.
    • Exemple practice: Practicarea mindfulness-ului, tehnici de respirație profundă, yoga și meditație. De exemplu, tehnica de respirație 4-7-8 poate ajuta la calmarea sistemului nervos.
  • Stabilirea și urmărirea obiectivelor personale:
    • Beneficii: Obiectivele bine definite oferă un sentiment de direcție și motivație.
    • Exemple practice: Folosește metoda SMART (Specifice, Măsurabile, Reazizabile, Relevante, cu Termen limită) pentru a stabili obiective clare și realizabile.
  • Angajarea în activități care stimulează mintea:
    • Beneficii: Activitățile cognitive stimulează creierul și pot preveni declinul cognitiv.
    • Exemple practice: Lectura, învățarea unei noi limbi, rezolvarea puzzle-urilor sau participarea la cursuri online.
3. Sănătatea emoțională Sănătatea emoțională implică capacitatea de a înțelege, exprima și gestiona emoțiile într-un mod sănătos. Este esențială pentru formarea și menținerea relațiilor interpersonale.
  • Dezvoltarea relațiilor sănătoase:
    • Beneficii: Relațiile sănătoase oferă suport emoțional și pot îmbunătăți starea generală de bine.
    • Exemple practice: Petrece timp de calitate cu familia și prietenii, participă la activități sociale și comunică deschis și sincer cu cei apropiați.
  • Practica recunoștinței și a optimismului:
    • Beneficii: Recunoștința și optimismul sunt asociate cu o sănătate mentală mai bună și cu o viață mai lungă și mai fericită.
    • Exemple practice: Ține un jurnal de recunoștință în care notezi zilnic 3 lucruri pentru care ești recunoscător. Privește partea pozitivă a situațiilor dificile și învață să vezi oportunitățile în provocări.
  • Tehnici de inteligență emoțională:
    • Beneficii: Dezvoltarea inteligenței emoționale te ajută să gestionezi mai bine emoțiile și să îmbunătățești relațiile cu ceilalți.
    • Exemple practice: Învață să identifici și să exprimi emoțiile într-un mod sănătos, dezvoltă empatia și ascultarea activă.

Exemple practice pentru îmbunătățirea stării de bine

Începeți cu o plimbare zilnică de 30 de minute. Aceasta poate îmbunătăți starea de spirit și poate reduce riscul de afecțiuni cronice.

Integrați în dieta zilnică mai multe fructe și legume proaspete. Un smoothie verde cu spanac, banană și kiwi poate fi o opțiune delicioasă și sănătoasă.

Practicați meditația ghidată timp de 10 minute pe zi. Există numeroase aplicații și videoclipuri pe YouTube care vă pot ajuta să începeți.

Învățați tehnici de respirație profundă, cum ar fi tehnica 4-7-8 (inspiră pe nas timp de 4 secunde, ține respirația timp de 7 secunde, expiră lent pe gură timp de 8 secunde).

Resurse video

Vă propun să urmăriți următorul material video pentru o mai bună înțelegere

The Importance of Well-Being and Secret for Lasting Happiness – Youtube

Concluzie

Starea de bine este esențială pentru o viață echilibrată și împlinită. Prin integrarea unor obiceiuri sănătoase în viața de zi cu zi, fiecare dintre noi poate atinge un nivel optim de bunăstare fizică, mentală și emoțională. 

Amintiți-vă că micile schimbări pot avea un impact mare pe termen lung. Investește în tine și în starea ta de bine!

Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să îți placă și următoarele:

Contactează-ne

Echipa Resilient Mind îți stă la dispoziție pentru curiozitățile și întrebările tale. Suntem bucuroși să te ajutăm și să-ți oferim suportul necesar.

Informații de contact

Nu ezita să ne contactezi pentru orice informație sau clarificare ai nevoie. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu tine!
  • str. Popa Stoica din Fărcaș, nr. 17, Sector 3, Bucureşti
  • 0771 680 979
  • Luni – Duminică: 09:00 – 21:00
  • contact@resilientmind.ro

Zece sfaturi utile pentru părinți în susținerea unei relații de atașament sănătoasă cu proprii copii – Psih. Anca Dumitrașcu

Zece sfaturi utile pentru părinți în susținerea unei relații de atașament sănătoasă cu proprii copii - Psih. Anca Dumitrașcu

Cea mai complexă și greu de explicat relație este cea dintre părinți și copii datorită mecanismelor de atașament care se formează. Observăm că climatul familial are o mare importanță, de aceea este de dorit să existe relații calde, apropiate, cu interacțiuni diverse atât între părinți cât și copii.

Calitatea relațiilor familiale apare ca un factor important în evaluarea riscului suicidar, factor de protecție atunci când aceste relații sunt percepute ca fiind satisfăcătoare sau, dimpotrivă, de vulnerabilitate atunci când acestea sunt percepute drept negative.

Aspectul esențial pe care îl vizăm este atașamentul dintre copil și părinți care se formează prin răspunsurile pe care aceștia i le oferă copilului încă de la primele zile după naștere. Datorită faptului că noul născut este dependent de adult, acesta își va dezvolta un stil de atașament în funcție de răspunsurile emoționale pe care le primește de la mamă, acestea fiind reprezentative pentru modul în care se va raporta mai târziu la ceilalți. Baza dezvoltării unor relații sigure în perioada adultă se află în legăturile sigure din copilărie. Cu cât relațiile timpurii sunt bazate pe legături securizante, cu atât individul va putea să dezvolte, mai târziu structuri acționale și emoționale sănătoase.

Cercetările în domeniul atașamentului arată că dezvoltarea copilului este dependentă de capacitatea părinților de a stabili legături sănătoase în cadrul familiei, iar o atmosferă conflictuală nu face decât să inabiliteze încă o dată părinții în exercitarea rolurilor lor de protectori și îndrumători.

Tiparele de atașament se perpetuează, copilul își internalizează stilul de atașament al mamei și îl exprimă, la rândul lui, în relația cu ceilalți. În primii ani de viață, copilul își însușește modelul de lucru al mamei, iar pe parcurs, acesta își construiește un model de lucru al sinelui, pe baza interacțiunilor cu părinții săi. Acest model de lucru al sinelui este o reflectare a imaginii pe care părinții o au despre el și în funcție de acesta copilul își manifestă un anumit comportament față de părinți.

Relația pe care o formează copilul cu părinții săi este mai importantă pentru starea de bine a individului decât orice altă relație ulterioară, prin faptul că determină protecție, iubire, securitate și se răspândește astfel asupra întregii funcționări fizice și psihice a copilului fiind considerată un prototip pentru toate celelalte relații apropiate pe care le va forma individul, chiar și în perioada adultă.

Zece sfaturi utile pentru părinți în susținerea unei relații de atașament sănătoasă

#1: Ascultați! Ascultă-ți copilul și nu reacționa impulsiv. Ia o pauză atunci când simți că lucrurile nu se petrec așa cum credeai, revino în discuția cu el și încearcă să creezi o relație sinceră, autentică și de încredere. Copiii și adolescenții ascund adevărul de părinți din frica reacției părintelui și consecințelor asupra propriului comportament.

#2: Acceptă-l și încearcă să-l ajuți. Spune-i că ești acolo să-l susții atunci când greșește. Nu-l blama sau jigni, ci iubește-l și fii cu el în acest proces.

#3: Caută ajutorul unui specialist. Poți apela la un psiholog clinician, psihoterapeut, psiholog educațional sau medic în momentele în care simți că nu mai ai răspunsuri. O echipă multidisciplinară ajută.

#4: Monitorizează prin ce trece copilul tău, fii atent la reacțiile lui comportamentale și la cele somatice.

#5: Petrece timpul liber cu el, ieșiți la film, la o terasă, la absolut orice activitate care îi aduce plăcere.

#6: Înțelege limitele copilului tău și respectă-le. Nu fii intruziv și nu îl hiperproteja, încurajează-l să își creeze independența protejându-l de pericole și susținându-l.

#7: Încearcă să elimini din mediul familial orice element care are efecte negative asupra stării de bine a copilului și adolescentului tău. Vorbește cu el despre ce-l deranjează și încurajează-l, împreună puteți să schimbați aspectele care nu funcționează în relația voastră.

#8: Păstrează un echilibru între rolul de părinte și implicarea în mediul educațional al copilului. Sprijină-l în procesul său educațional, însă nu uita de aspectele relaționale dintre voi. Găsește motivația intrinsecă a copilului, nu poți face din motivația ta, motivația lui.

#9: Pentru a evita angajarea în comportamentele riscante pe care copiii le pot avea, vorbește deschis cu copilul tău despre efectele diferitelor acțiuni.

#10: Nu reacționa la manifestările emoționale impulsive care sunt specifice preadolescenților și adolescenților. Înțelege faptul că autocontrolul copilului tău este scăzut și nu înțelege repercusiunile faptelor sale. Dă-i spațiu să se liniștească și asigurați-l de suport și acceptare.

Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să îți placă și următoarele:

Contactează-ne

Echipa Resilient Mind îți stă la dispoziție pentru curiozitățile și întrebările tale. Suntem bucuroși să te ajutăm și să-ți oferim suportul necesar.

Informații de contact

Nu ezita să ne contactezi pentru orice informație sau clarificare ai nevoie. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu tine!
  • str. Popa Stoica din Fărcaș, nr. 17, Sector 3, Bucureşti
  • 0771 680 979
  • Luni – Duminică: 09:00 – 21:00
  • contact@resilientmind.ro

Tipuri de stres – Psih. Andrei Dumitrache

Tipuri de stres - Psih. Andrei Dumitrache

Astăzi, stresul este văzut ca fiind unul dintre cei mai mari dușmani ai noștri, însă acesta are două subtipuri importante ce merită discutate: stresul cronic și cel acut.

Stresul, indiferent de tipul său, este definit ca reacție a organismului la orice factor ce pare a avea potențialul de a afecta echilibrul psihologic sau fiziologic. Așadar el se va activa și când viața îți este pusă în pericol, dar și când urmează o schimbare mare în viața ta, întrucât, pentru psihicul tău, ideea de  echilibru înseamnă mai mult familiaritate, decât stare de bine, propriu-zisă.

Cu alte cuvinte, stresul este atât răspunsul la deadline-ul dat de șeful tău, reacția corpului când percepe că va fi lovit de o mașină, cât și emoțiile plăcute și motivante din timpul creării unui obiect/moment artistic, legat de hobby-ul tău, unui proiect care te entuziasmează sau pregătirea nunții cu persoana iubită.

Deci simțim stres și când evenimentul este perceput ca fiind pozitiv? Ei bine, da, iar asta este arma noastră care ne ajută să obținem rezultate mari, satisfacție pe diferite planuri și să evoluăm. Cum facem diferența dintre stresul rău și cel bun?

Stresul cronic este acela care, indiferent de intensitate, ne provoacă organismul pe o perioadă lungă de timp, fără un moment clar pe care să îl percepem ca fiind un punct de încheiere al stresului sau cu un moment de acest tip suficient de îndepărtat, încât efortul să depășească posibilitatea corpului și a psihicului de mobilizare

Stresul acut, arma noastră secretă, este scurt, motivant și mobilizator de resurse. Acesta are o finalitate mai clară, un scop și componenta motivațională implicată.

Cum pot să mă feresc de stresul cronic?

  • Ia-ți pauzele de care ai nevoie.
  • Impune limite sănătoase, atunci când simți că ai nevoie.
  • Asculta-ți corpul și mintea. Și fă asta sincer și cu gandul la tine și la cum te simți tu cu adevărat.

Cum combați stresul cronic?

Simți o stare de stres care nu este productivă? Fugi! Nu de stare, fugi cu adevărat, aleargă tare. Sari, pune corpul în mișcare alertă. Vezi tu, strămoșii noștri nu aveau șefi la corporație, dar aveau lei și tigri care îi fugăreau, iar stresul că vei muri mâncat de leu nu e ușor. Ce a învățat corpul nostru din asta este că dacă se mișcă alert, pericolul dispare, iar el se poate liniști. Astăzi, șeful te poate “alerga” pe o durată mai mare decât o făcea leul, iar asta va duce la stres cronic. Așa că ieși și aleargă ca și când ai avea un leu în spate.

Ieși la soare dimineața și seara. Și oricând ai ocazia între aceste două momente. Diferențele de intensitate ale luminii solare anunță corpul când este dimineață, și când este seară. Corpul va mări nivelul hormonilor de stres dimineața, iar asta este foarte benefic, întrucât cu cât e mai mare nivelul de stres dimineața, cu atât el va fi mai mic seara. Lumina apusului îi va spune corpului tău că urmează să te culci, deci ar fi bine să te liniștești.

Cum să maximizezi stresul acut, util?

  • Implică-te în activități ce îți provoacă plăcere și te motivează.
  • Planifică-ți acțiunile și încearcă să afli când se vor termina.
  • Setează-ți obiective, nu sarcini. Unele lucruri chiar țin de cum numim provocările vieții.

Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să îți placă și următoarele:

Contactează-ne

Echipa Resilient Mind îți stă la dispoziție pentru curiozitățile și întrebările tale. Suntem bucuroși să te ajutăm și să-ți oferim suportul necesar.

Informații de contact

Nu ezita să ne contactezi pentru orice informație sau clarificare ai nevoie. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu tine!
  • str. Popa Stoica din Fărcaș, nr. 17, Sector 3, Bucureşti
  • 0771 680 979
  • Luni – Duminică: 09:00 – 21:00
  • contact@resilientmind.ro

Anxietatea în cuplu – Psih. Andreea Mutu-Necula

Anxietatea în cuplu - Psih. Andreea Mutu-Necula

Anxietatea este o stare de frică cu privire la ceva ce s-ar putea întâmpla în viitor. Fiind orientată către viitor, aceasta apare în general recurent, la contactul cu orice lucru care ar putea semăna cu obiectul fricii.

Anxietatea se poate manifesta în legătură cu o mulțime de aspecte, de aceea poate impacta fiecare aspect al vieții noastre, inclusiv relațiile de cuplu. Anxietatea în cuplu se manifestă diferit: de la îngrijorări cu privire la viața de zi cu zi până la teama de respingere sau de încheiere a relației. Este un subiect complex, iar conștientizarea acestui aspect poate fi primul pas către soluții și îmbunătățirea relațiilor.

Ce pot să fac atunci când resimt anxietate?

Un prim aspect relevant este testarea realității. Ceea ce gândesc este în conformitate cu informațiile din realitate? Ce dovezi am pentru asta? Mintea noastră are adesea tendința de a aluneca în scenarii distorsionate și este responsabilitatea noastră de a prelua frâiele în fața gândurilor și a reacțiilor automate.

O altă armă împotriva anxietății este modularea reacției emoționale. Această strategie este folosită atunci când emoția deja ne-a invadat și ne dorim să îi diminuăm intensitatea. Exercițiile care ajută în acest sens sunt cele de respirație, mindfulness și ancorare în prezent (prin simpla observare și explorare a cadrului în care ne aflăm, prin cât mai multe simțuri: vizual, auditiv, olfactiv, tactil, gustativ). 

De asemenea, în fața anxietății ne pot ajuta activitățile plăcute. Putem ieși la o plimbare sau ne putem uita la un film. Totuși, e important să nu uităm să aruncăm o privire asupra a ceea ce se întâmplă în interior. Evitarea manifestării emoțiilor pe termen lung afectează atât sănătatea psihologică, cât și pe cea fizică. 

Pe termen lung, obiceiurile sănătoase previn stările intense de anxietate. Printre acestea se numără mișcarea fizică regulată, de intensitate moderată, alimentația echilibrată și expunerea la lumină naturală. 

Specialiștii recomandă comunicarea acestor stări și exprimarea nevoilor personale. Înțelegerea reciprocă și sprijinul emoțional pot juca un rol crucial în depășirea acestor provocări. Dacă tu sau partenerul tău simțiți că anxietatea vă afectează relația, consultați un specialist în sănătate mintală pentru suport și îndrumare.

Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să îți placă și următoarele:

Contactează-ne

Echipa Resilient Mind îți stă la dispoziție pentru curiozitățile și întrebările tale. Suntem bucuroși să te ajutăm și să-ți oferim suportul necesar.

Informații de contact

Nu ezita să ne contactezi pentru orice informație sau clarificare ai nevoie. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu tine!
  • str. Popa Stoica din Fărcaș, nr. 17, Sector 3, Bucureşti
  • 0771 680 979
  • Luni – Duminică: 09:00 – 21:00
  • contact@resilientmind.ro

Factorii psihosociali ai depresiei – Psih. Mircea Radu

Factorii psihosociali ai depresiei
Psih. Mircea Radu

Depresia, o afecțiune mentală prezentă la aproximativ 5% din populația globală de adulți, reprezintă o preocupare majoră în domeniul sănătății mintale. Meta-analiza recentă efectuată de Moncrieff et al. (2023) sugerează că conexiunea dintre nivelurile scăzute ale serotoninei și simptomele depresive nu este susținută de date suficiente, îndreptându-se atenția asupra mecanismelor psihosociale ale depresiei.

Studiile indică faptul că depresia afectează indivizii din toate categoriile sociale, iar determinanții sociali precum genul, vârsta, etnia și statutul socio-economic pot influența vulnerabilitatea la tulburări psihice. Factori precum deconectarea de natură, relații sociale nesatisfăcătoare, presiuni sociale și instabilitatea viitorului sunt identificați de către Hari (2019) ca contribuind la simptomatologia depresivă, alături de influențe genetice. Comunitatea științifică se îndreaptă către o abordare holistică, renunțând la modelele reduse sau strict medicale în favoarea înțelegerii sistemului etiopatologic complex al depresiei. Din perspectivă psihologică, depresia aduce schimbări în afect, cogniție și funcții neurovegetative, afectând interacțiunile sociale. Impactul său extins se reflectă în pierderea de ani de viață activă și asocierea cu probleme precum durerea cronică și scăderea calității vieții. Tulburările depresive, în special depresia rezistentă la tratament (TRD), au implicații serioase, inclusiv riscul crescut de sinucidere și morbiditate semnificativă. Eșecurile în tratament cresc costurile directe și indirecte ale asistenței medicale pentru pacienții cu TRD, iar intervențiile inadecvate pot intensifica riscul de depresie rezistentă la tratament. În ceea ce privește diagnosticul, depresia majoră este definită de criterii precum starea depresivă persistentă, pierderea interesului și altele. Variațiile în prevalența depresiei în funcție de vârstă și sex subliniază importanța studiului factorilor psihosociali specifici pentru diferite categorii de adulți. Studiile actuale insistă asupra necesității de a investiga depresia la adulți, luând în considerare factorii psihosociali, și recomandă intervenții diferențiate în funcție de vârstă. Cercetările recente privind eficacitatea intervențiilor pentru depresie confirmă eficacitatea psihoterapiei, subliniind nevoia de abordări adaptate la nevoile individuale și contextul socio-economic.
Surse bibliografice:
Moncrieff, J., Cooper, R.E., Stockmann, T. et al. The serotonin theory of depression: a systematic umbrella review of the evidence. Mol Psychiatry 28, 3243–3256 (2023). https://doi.org/10.1038/s41380-022-01661-0
Hari, J., (2019) Lost Connections Editura Trei, Bucharest

Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să îți placă și următoarele:

Contactează-ne

Echipa Resilient Mind îți stă la dispoziție pentru curiozitățile și întrebările tale. Suntem bucuroși să te ajutăm și să-ți oferim suportul necesar.

Informații de contact

Nu ezita să ne contactezi pentru orice informație sau clarificare ai nevoie. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu tine!
  • str. Popa Stoica din Fărcaș, nr. 17, Sector 3, Bucureşti
  • 0771 680 979
  • Luni – Duminică: 09:00 – 21:00
  • contact@resilientmind.ro