PTSD și Complex PTSD: Cum le diferențiem - Psih. Maria Popescu

PTSD și Complex PTSD: Cum le diferențiem
Tulburarea de stres post traumatică poate avea multe ramificații și multe direcții mai dificil de urmărit. În evaluarea clinică, ne dorim să știm ce se întâmplă cu noi, de ce reacționăm într-un fel, de ce “nu funcționăm” așa cum ne-am dori și de unde vin aceste mecanisme care ne sabotează. Ele se numesc mecanisme de supraviețuire și sunt foarte prezente în procesul traumatic, de fapt, chiar necesare. Vrem să păstrăm integritatea eului nostru, partea din noi care a rămas după ce am traversat un eveniment traumatic.
Însă uneori lucrurile se pot complica. De ce? Putem ajunge într-un lanț de evenimente care ne încurcă chiar și procesele noastre de reglare. În funcție de istoricul traumatic, dacă a fost un eveniment izolat sau o expunere repetată, prelungită, dacă a avut loc într-o relație de dependență sau îngrijire, dacă a survenit în copilărie, când sistemul nostru de reglare emoțională abia se forma, lucrurile se complică diferit. Nu toate traumele lasă aceeași amprentă, și tocmai de aici pornește distincția pe care ICD-11 o propune între PTSD (Tulburare de stres posttraumatic) și PTSD complex (CPTSD).
Ce au cele doua in comun?
Ambele tulburări pornesc de la același nucleu simptomatic, format din trei elemente obligatorii:
– retrăirea evenimentului traumatic în prezent, însoțită de frică sau oroare;
– evitarea amintirilor legate de traumă;
– senzația de amenințare actuală, manifestată prin hipervigilență sau reacție de tresărire exagerată.
Unde apare diferența?
PTSD-ul complex păstrează acest nucleu, dar i se adaugă perturbări în trei zone ale organizării sinelui, numite generic tulburări de auto-organizare:
1. Dereglare afectivă— reactivitate emoțională crescută, izbucniri de furie greu de controlat, comportament autodistructiv sau, dimpotrivă, amorțire emoțională și stări disociative prelungite sub stres.
2. Concept de sine negativ— convingeri persistente că ești diminuat, învins sau lipsit de valoare, adesea însoțite de rușine sau vinovăție profundă.
3. Perturbări interpersonale — dificultate de a te simți aproape de ceilalți, evitare sau devalorizare a relațiilor, incapacitate de a susține apropierea emoțională pe termen lung.
Practic, diferența e următoarea: PTSD este mai degrabă despre o frică care nu s-a “stins”. PTSD complex este despre o persoană care a trebuit să-și reorganizeze întreaga funcționare interioară – emoții, imagine de sine, relații, ca să reziste unei perioade lungi de nesiguranță.
Istoricul traumatic — factor de risc, nu verdict
Un aspect esențial, confirmat și de studiul lui Elklit, Hyland și Shevlin (2014) pe trei eșantioane diferite (părinți îndoliați, victime ale violului, victime ale agresiunii fizice): “tipul de traumă orientează, dar nu determină diagnosticul”. Persoanele care au raportat abuz în copilărie ca traumă principală au avut o probabilitate de aproximativ două ori mai mare să dezvolte CPTSD comparativ cu PTSD. În schimb, persoanele expuse la un eveniment unic au avut o probabilitate de patru ori mai mare să dezvolte PTSD “pur” decât PTSD complex. Totuși, o parte relevantă dintre cei cu traumă cronică au dezvoltat doar PTSD, iar unii dintre
cei cu traumă unică au dezvoltat CPTSD, deci vulnerabilitatea individuală contează la fel de
mult ca tipul evenimentului.
Studiul din 2014, extins pe cele trei tipuri de traumă, a confirmat același tipar în toate
eșantioanele: clasa CPTSD a scorat constant cel mai ridicat la depresie, anxietate,
disociere, tulburări de somn, somatizare, sensibilitate interpersonală și agresivitate, urmată
de clasa PTSD, apoi de grupul cu simptome scăzute, indiferent dacă trauma era doliul, violul
sau agresiunea fizică.
O schiță clinică ilustrativă
Nota*(Exemplul de mai jos este un caz compozit, construit în scop ilustrativ, nu o prezentare
a unui client real.)*
O femeie de 29 de ani vine la evaluare pentru “atacuri de panică” legate de un accident
rutier recent. Retrăiește scena prin flashback-uri, evită să mai conducă și tresare la orice
claxon, tablou clasic de PTSD. La interviu, funcționarea ei socială și afectivă e păstrată: are
o relație stabilă, un concept de sine coerent, reușește să regleze furia. Simptomele s-au
instalat brusc, după un eveniment izolat.
În contrast, un bărbat de 34 de ani vine cu simptome similare de retrăire și
hipervigilență, dar povestea lui începe cu o copilărie marcată de abuz emoțional cronic. Pe
lângă simptomele PTSD, raportează izbucniri de furie pe care nu le poate opri, o convingere
fermă că “nu merită să fie iubit” și incapacitate de a se apropia emoțional de partenerul
actual. Aici, simptomele PTSD sunt doar vârful, dedesubt e o structură de sine construită
defensiv, în jurul supraviețuirii, nu al siguranței.
Dincolo de termeni și clasificări, ambele tulburări spun aceeași poveste: că trauma nu
se măsoară doar prin ce s-a întâmplat, ci prin ce a rămas nereglat înăuntru. PTSD-ul ne
arată o frică blocată în timp. PTSD-ul complex ne arată o identitate construită să
supraviețuiască, nu să se simtă în siguranță. Niciuna dintre ele nu e un defect de caracter și
niciuna nu se “vindecă” prin voință, sunt răspunsuri inteligente ale unui sistem nervos care a
făcut tot ce a putut cu ce a avut la dispoziție. Vestea bună e că ambele se pot trata, iar
recunoașterea diferenței nu servește etichetării, ci alegerii drumului terapeutic potrivit, uneori
mai scurt și focalizat pe traumă, alteori mai lung, dedicat și reconstrucției relației cu propriul
sine.
Bibliografie
Cloitre, M., Garvert, D. W., Brewin, C. R., Bryant, R. A., & Maercker, A. (2013). Evidence for
proposed ICD-11 PTSD and complex PTSD: A latent profile analysis. European Journal of
Psychotraumatology, 4, 20706. https://doi.org/10.3402/ejpt.v4i0.20706
Elklit, A., Hyland, P., & Shevlin, M. (2014). Evidence of symptom profiles consistent with
posttraumatic stress disorder and complex posttraumatic stress disorder in different trauma
samples. European Journal of Psychotraumatology, 5, 24221.
https://doi.org/10.3402/ejpt.v5.24221