Factorii de risc în dezvoltarea copilului - Psih. Dana Banu

În dezvoltarea copilului, factorii de risc pot avea un impact negativ semnificativ asupra diverselor dimensiuni ale dezvoltării, inclusiv fizică, emoțională, cognitivă și socială. Fiecare copil este unic și poate răspunde diferit la influențele externe, însă există o serie de factori comuni: genetici, de mediu sau sociali, care pot afecta sănătatea și bunăstarea acestuia pe termen scurt sau lung. În continuare, vom explora câțiva dintre cei mai relevanți factori de risc care pot influența dezvoltarea copilului.

1. Factori genetici

• Afecțiuni genetice și cromozomiale: Multe tulburări de dezvoltare și condiții de sănătate sunt cauzate de anomalii genetice. Exemple includ:
  • Sindromul Down (Trisomia 21) – afectează dezvoltarea cognitivă și fizică.
  • Distrofia musculară Duchenne – boală genetică care duce la pierderea funcției musculare.
  • Fibroza chistică – boală genetică recesivă ce afectează plămânii și sistemul digestiv.
• Mutații genetice în condiții ca autismul (Tulburări din spectrul autist – TSA) și ADHD-ul (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) – Aceste tulburări au componente genetice puternice, deși factorii de mediu joacă și ei un rol semnificativ.

2. Factori de mediu

• Violența în familie și abuzul – Expunerea la violență domestică sau abuz pot duce la tulburări de comportament, anxietate, depresie și alte probleme emoționale.
• Sărăcia – Lipsa resurselor financiare poate limita accesul la educație de calitate, îngrijire medicală adecvată și un mediu de viață sigur, ceea ce poate duce la întârzieri în dezvoltarea copilului.
• Mediul de trai nesigur – Locuințele insalubre, poluarea sau lipsa unui mediu sigur pot afecta sănătatea fizică și mentală a copilului. De exemplu, expunerea la substanțe toxice (plumb, fum de țigară) poate afecta dezvoltarea creierului.
• Absența unui sprijin social adecvat – Copiii care nu au acces la sprijin social sau nu trăiesc într-o comunitate sănătoasă pot dezvolta probleme de comportament și dificultăți în relațiile interpersonale.

3. Factori legati de sănătatea maternă

• Starea psihică a mamei în timpul sarcinii. Un mediu securizant: partener compatibil, o familie suportivă, influențează pozitiv dezvoltarea bebelușului. Altfel, dacă mama, în timpul sarcinii, este supusă la stres, dezvoltarea bebelușului are de suferit. Studiile arată că stresul crește secreția de adrenalină și cortizon, care trec prin placenta la făt și îi modifică activitatea motorie. Stresul resimțit pe o perioadă mai lungă de timp poate provoca o serie de complicații, de la travaliu mai lung și dureros, până la naștere prematură.

• Alimentația mamei în timpul sarcinii (nutriția, supranutriția, malnutriția). O alimentație precară poate determina, de asemenea, anormalități la nivelul sistemului nervos, naștere prematură, greutate mică la naștere sau chiar moartea fătului.
• Expunerea la toxine (alcool, fumat, droguri). Toate acestea pot provoca fie pierderea sarcinii, fie nașterea unui copil cu dizabilități în ceea ce privește auzul, văzul, intelectul ori cu malformații.
• Abuzul de medicamente
• Bolile mamei
• Vârsta mamei. Mamele adolescente pot avea nașteri premature, în timp ce în cazul mamelor care depășesc vârsta de 35 de ani, cresc riscurile de a naște un copil cu sindrom Down.
• Infecțiile virale sau alte complicații din timpul sarcinii, pot avea efecte devastatoare asupra creierului și dezvoltării fizice a copilului.

4. Factori de dezvoltare timpurie

• Lipsa stimulării adecvate – Un mediu stimulativ, care include interacțiuni pozitive și activități educaționale, este esențial pentru dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului. Lipsa acestora poate duce la întârzieri în dezvoltarea limbajului, abilităților motorii și a competențelor sociale.
• Absența unei relații de atașament sigur – Copiii care nu dezvoltă o relație de atașament sănătoasă cu părinții sau îngrijitorii lor pot avea dificultăți în a învăța cum să formeze relații stabile și sigure mai târziu în viață.

5. Factori legati de sănătatea copilului

• Boli cronice sau afecțiuni de sănătate – Copiii cu afecțiuni cronice, cum ar fi astmul sau diabetul, pot întâmpina dificultăți în dezvoltarea fizică și socială, iar tratamentele și îngrijirea medicală pot interfera cu activitățile normale ale copilului.
• Malnutriția – O alimentație deficitară poate duce la întârzieri în creștere și dezvoltare, afectând atât sănătatea fizică, cât și capacitatea de învățare a copilului.

6. Factori sociali și culturali

• Relațiile familiale disfuncționale – Conflictele, separările sau divorțurile pot crea un mediu instabil pentru copil, cu riscuri de stres cronic, depresie și tulburări de comportament.
• Excluderea socială și stigmatizarea – Copiii care sunt marginalizați din cauza statutului lor social, etnic sau economic pot dezvolta sentimente de rușine, izolare și frustrare, care afectează stima de sine și sănătatea lor mentală.

7. Factori legati de educație și accesul la resurse

• Accesul limitat la educație – Copiii care nu au acces la educație de calitate sau care trăiesc în zone cu infrastructură educațională insuficientă pot suferi întârzieri în dezvoltarea abilităților cognitive și pot dezvolta un sentiment de inadecvare.
• Absența unui suport educațional adecvat – În cazul în care părinții nu pot sprijini educația copilului sau nu sunt implicați în procesul educațional, copilul poate să nu își atingă întregul potențial intelectual.

Concluzie:

Factorii de risc în dezvoltarea copilului sunt multipli și interconectați, iar impactul lor variază în funcție de severitatea și durata expunerii la aceștia. Identificarea timpurie a factorilor de risc și intervenția adecvată pot ajuta la prevenirea unor efecte negative pe termen lung și la susținerea unei dezvoltări sănătoase a copilului.