Factori de protecție la adolescenți - Psih. Alexandra Boboc

Adolescența reprezintă una dintre cele mai complexe etape de dezvoltare a individului, fiind caracterizată de stări conflictuale sau de criză. Este o vârstă în care identitatea personală se construiește, pregătind persoana spre maturizare.

Fiind o perioadă de tranziție semnificativă, au loc numeroase schimbări fizice, emoționale și sociale. Astfel, ea vine de cele mai multe ori la pachet cu agitație și revoltă, stres și frământări, nevoie de independență, sensibilitate față de evaluările celorlalți, confuzie de rol, distorsiuni la nivelul imaginii și stimei de sine, etc.

În acest sens, este important să acordăm atenție factorilor de protecție. Aceștia joacă un rol esențial în menținerea echilibrului psihologic și în prevenirea comportamentelor de risc și a vulnerabilizării persoanei. Acești factori pot fi interni (factori de protecție individuali) sau externi (mediul familial, școlar, social, cultural, factori contextuali, politici). Ei au impact pozitiv asupra dezvoltării adolescenților și contribuie la crearea rezilienței în fața adversităților inevitabile ale vieții.

Noi ne vom axa pe patru dintre cei mai importanți în perioada adolescenței: factorii individuali, familiali, școlari și sociali.

1. Factori de protecție individuali

Acești factori țin de caracteristicile personale ale adolescentului și de modul în care acesta gestionează provocările vieții. Printre cei mai importanți se numără:

• Stima de sine ridicată – Adolescenții care au o imagine pozitivă despre sine sunt mai rezistenți la influențele negative și la presiunea grupului de egali.
• Abilități de rezolvare a problemelor – Capacitatea de a lua decizii informate și de a face față dificultăților contribuie la o mai bună adaptare la provocările vieții.
• Reglarea emoțională – Adolescenții care știu să-și gestioneze emoțiile într-un mod sănătos sunt mai puțin predispuși la comportamente de risc și se poziționează mai pozitiv față de sine, ceilalți și lume în general.
• Atitudinea pozitivă și optimismul – O perspectivă optimistă asupra vieții poate ajuta la depășirea obstacolelor și la menținerea motivației pentru atingerea obiectivelor.
• O bună funcționare fiziologică- Cu cât corpul este mai sănătos, cu atât psihicul poate explora și procesa mai multe zone interne și externe, asigurând reglajul pentru o funcționare zilnică optimă.
• Somnul- Este esențial pentru sănătatea fizică și psihică a adolescentului. Lipsa acestuia afectează atât funcționarea creierului, cât și echilibrul emoțional, ceea ce poate duce la probleme precum anxietatea, depresia și dificultăți cognitive.
• Respirația- O respirație corectă este foarte importantă, datorită aportului de oxigen în organism. O bună oxigenare a creierului este esențială pentru sănătatea și buna noastră funcționare fiziologică și psihologică. Respirația controlată și conștientă este un instrument puternic pentru reglarea sistemului nervos și a emoțiilor, pentru reducerea stresului și îmbunătățirea funcționării cognitive.
• Activitatea fizică regulată- Exercițiile fizice regulate nu doar că îmbunătățesc starea fizică, dar au și un impact pozitiv asupra funcționării creierului și a reglării emoționale. Ele ajută la reglarea secreției de neurotransmițători, creșterea stimei și încrederii în sine, reducerea stresului și a stării de anxietate, îmbunătățirea somnului și a funcționării cognitive.
• Timpul petrecut în natură- Timpul petrecut în natură, alături de alte ființe vii, ajută la reglarea metabolismului, a respirației, a aparatului cardiac. Toate acestea contribuie la o stare de bine superioară și, implicit, la sănătatea noastră.
• Perseverența sau consistența în acțiune- Un semn de sănătate psihică este și capacitatea de a-ți păstra intenția sau obiectivul propus până la îndeplinirea acestuia, având în vedere și învățând totodată din obstacolele apărute în cale.

2. Factori de protecție familiali

Familia joacă un rol esențial în dezvoltarea unui adolescent echilibrat. Factorii protectivi din acest mediu includ:

• Suport emoțional și comunicare deschisă – Adolescenții care au o relație pozitivă și cladă cu părinții lor, bazată pe înțelegere și reciprocitate, acceptare necondiționată, prezență emoțională și empatie sunt mai puțin predispuși la depresie, anxietate și comportamente riscante.
• Monitorizarea parentală – Părinții care sunt implicați activ în viața copiilor lor, cunosc prietenii acestora și stabilesc limite clare contribuie la protecția împotriva influențelor negative.
• Stabilitatea familială – Un mediu familial sigur și lipsit de conflicte majore ajută adolescentul să se dezvolte armonios. Acest lucru îi permite să își concentreze resursele interioare asupra intereselor sale, căutării de activități și oportunități benefice evoluției sale personale, și nu în a controla instabilitatea din mediu.
• Modele parentale pozitive – Adolescenții care au părinți care manifestă comportamente sănătoase și responsabile sunt mai predispuși să adopte aceleași tipare. Este important să ne reamintim că oamenii învață și dezvoltă comportamente prin intermediul modelelor și experiențelor pe care le-au traversat. Un adolescent va replica și transfera mai departe în viață ceea ce a văzut în atitudinile părinților săi.

3. Factori de protecție școlari

Mediul școlar joacă un rol esențial în susținerea adolescenților și în dezvoltarea unei identități sănătoase. Printre factorii protectivi din acest context se numără:

• Relația pozitivă cu profesorii și colegii – Un mediu educațional suportiv și lipsit de agresiune contribuie la dezvoltarea unui sentiment de apartenență și siguranță. Totodată o legătură pozitivă cu profesorii și colegii potențează dorința de învățare și autocunoaștere a adolescentului.
• Implicarea în activități extracurriculare – Participarea la cluburi, echipe sportive sau activități artistice ajută la dezvoltarea abilităților sociale, la conturarea identității personale și la creșterea încrederii în sine.
• Succesul academic – Performanțele școlare cresc motivația și deschid oportunități pentru viitor, sporind și sentimentul de autoeficacitate.
• Atractivitatea orelor de curs– Faptul că profesorii creează un cadru atrăgător al disciplinelor predate, contribuie la creșterea interesului adolescentului pentru cunoaștere și învățare. Toate acestea facilitează deschiderea spre acumularea de informații, curiozitatea și sentimentul de speranță față de lucrurile pozitive din viață.
• Oportunități de voluntariat și dezvoltare personală- Mediul școlar poate pune la dispoziție evenimente non-formale și ocazii în care adolescenții să se implice și să afle lucruri noi despre ei înșiși, prin simpla participare și ieșire din zona lor de confort. Acest lucru crește sentimentul de eficiență personală, ajută la clarificarea identității personale și sporește motivația.
• Sprijin emoțional și consiliere psihologică- Accesul la un consilier școlar sau la profesori deschiși la dialog poate ajuta adolescenții să își gestioneze mai bine emoțiile și problemele personale. Educația emoțională și programele de dezvoltare a rezilienței ajută la prevenirea problemelor de sănătate mintală.
• Promovarea unei mentalități de creștere- Adolescenții care învață să vadă eșecurile ca oportunități de învățare sunt mai puțin vulnerabili la anxietate și stres academic. Profesorii care încurajează efortul și progresul personal în loc de rezultate perfecte contribuie la dezvoltarea unei mentalități sănătoase.

4. Factori de protecție sociali

Comunitatea și rețelele sociale de suport pot avea un impact pozitiv asupra adolescenților. Factorii protectivi sociali includ:

• Accesul la mentori și modele pozitive – O relație cu un adult de încredere (profesor, consilier, psiholog, antrenor sportiv, trainer etc) poate ghida adolescentul în luarea unor decizii sănătoase, care să catalizeze creșterea personală.
• Grupurile de prieteni cu influență pozitivă – În adolescență, grupul de prieteni joacă cel mai important rol, adolescenții luându-și reperele despre sine și lume din grupul lor de apartenență. De aceea, este nevoie de o atenție mai mare asupra mediului relațional la care aceștia se expun. Adolescenții care au prieteni cu valori sănătoase și activități orientate spre creșterea și evoluția personală sunt mai puțin expuși comportamentelor riscante (consum de alcool/droguri, delincvență). De asemenea, abilitățile de comunicare și rezolvare a conflictelor ajută la menținerea unor relații sănătoase și la prevenirea izolării sociale.
• Implicarea în activități comunitare – Participarea la voluntariat sau la inițiative locale crește sentimentul de responsabilitate, eficiență și valoare personală și de apartenență.
• Apartenența la grupuri și activități recreative- Implicarea în sport, arte, cluburi sau grupuri religioase poate oferi un sentiment de identitate și stabilitate. Aceste activități reduc timpul petrecut în medii de risc și favorizează dezvoltarea abilităților sociale și emoționale.
• Un mediu social sigur și incluziv- O societate care promovează toleranța, egalitatea și respectul pentru diversitate ajută la prevenirea discriminării și stigmatizării. Adolescenții care trăiesc într-un mediu lipsit de violență și abuz au mai multe șanse să își dezvolte un echilibru emoțional sănătos.
• Accesul la suport psihologic și social– Consilierea psihologică și grupurile de suport pot oferi adolescenților resurse pentru gestionarea emoțiilor și a provocărilor vieții. Acestea le pot asigura un sentiment de siguranță și încredere, de validare și normalizare personală, de acceptare pozitivă necondiționată, prin care adolescenții să învețe să fie mai blânzi și răbdători cu ei înșiși și cu dificultățile specifice perioadei.

Așadar, factorii de protecție sunt esențiali pentru a sprijini adolescenții în dezvoltarea lor și în prevenirea comportamentelor de risc. Împletirea suportului familial, educației de calitate, contextelor sociale pozitive și dezvoltării personale poate crea un mediu favorabil pentru creșterea, formarea și adaptarea sănătoasă a adolescenților la viață. Investiția și acordarea atenției asupra acestor factori nu doar că reduce vulnerabilitatea, dar contribuie și la formarea unor adulți responsabili și echilibrați, rezilienți și capabili să facă față oricărui obstacol ce ar putea apărea în mod inevitabil mai departe în parcursul lor.

De asemenea, un lucru foarte important de reținut pentru părinți este că de cele mai multe ori, adolescentul nu are nevoie decât de un adult care să fie disponibil atât fizic, dar mai ales emoțional pentru el. Adolescentul are nevoie de un adult care să îi ofere respect, acceptare necondiționată, să fie prezent și sincer cu el; un adult care să îl trateze ca egalul său și să îi creeze un spațiu sigur în care să poată să vină cu frământările lui fără a se simți judecat sau invalidat. Are nevoie să știe că oricât de mult i se pare că ,,o dă în bară”, părintele său e acolo pentru a îl ghida și a îi normaliza experiența.