„Trebuie să fac totul” – burnout emoțional și rolul femeii multitasking - psih. Bran Andreea-Maria

În contextul rolurilor multiple asumate simultan (profesionale, parentale, familiale și domestice), femeia contemporană este frecvent expusă la solicitări cognitive și emoționale intense, care favorizează utilizarea cronică a multitasking-ului. Conform literaturii de specialitate, multitasking-ul reprezintă un proces de comutare rapidă între sarcini multiple, dependent de resursele limitate ale controlului executiv (Monsell, 2003). Această alternare constantă a atenției implică costuri cognitive semnificative, crescând nivelul de stres și reducând eficiența procesării informaționale (Rubinstein, Meyer & Evans, 2001).

În cazul femeilor cu responsabilități multiple, multitasking-ul nu este doar comportamental, ci și mental și emoțional. Ele gestionează simultan planificarea activităților familiale, monitorizarea nevoilor copilului, sarcinile profesionale și reglarea propriilor reacții afective, ceea ce conduce la o supraîncărcare cognitivă persistentă. Această încărcătură mentală invizibilă presupune anticiparea continuă a nevoilor și organizarea permanentă a resurselor familiale (Daminger, 2019).

Pe termen lung, utilizarea cronică a multitasking-ului în contexte cu solicitări emoționale ridicate favorizează apariția burnout-ului emoțional. Conform modelului tridimensional al burnout-ului elaborat de Maslach și Jackson (1981), epuizarea emoțională constituie dimensiunea centrală a sindromului și este definită drept sentimentul de suprasolicitare și epuizare a resurselor afective. Ulterior, Maslach, Schaufeli și Leiter (2001) au descris burnout-ul ca un sindrom psihologic rezultat din stresul cronic asociat rolurilor profesionale și de îngrijire.

Femeia cu multiple responsabilități devine astfel un exemplu relevant de vulnerabilitate la burnout emoțional, deoarece experiența sa cotidiană implică simultan comutarea rapidă între sarcini, monitorizarea continuă a nevoilor altora, luarea frecventă de decizii și responsabilitatea percepută constantă pentru bunăstarea familiei. Acest cumul de cerințe generează un nivel crescut de stres perceput și supraîncărcare psihică, conducând la epuizarea resurselor emoționale.

Cercetările asupra întreruperilor și comutării sarcinilor arată că alternarea frecventă între activități crește semnificativ oboseala mentală și tensiunea emoțională (Mark, Gudith & Klocke, 2008). În plus, studiile indică faptul că multitasking-ul frecvent este asociat cu niveluri mai ridicate de anxietate și simptome depresive, sugerând impactul negativ al fragmentării atenției asupra echilibrului emoțional (Becker, Alzahabi & Hopwood, 2013).

Prin urmare, relația dintre multitasking și burnout emoțional la femeia cu multiple responsabilități poate fi conceptualizată ca un proces cumulativ: solicitările multiple determină comutarea constantă între sarcini, ceea ce produce supraîncărcare cognitivă și stres cronic; în timp, aceste mecanisme conduc la epuizarea resurselor emoționale și la instalarea burnout-ului emoțional. Multitasking-ul nu reprezintă doar o strategie de adaptare la roluri multiple, ci și un factor de risc psihologic major pentru sănătatea mintală a femeilor implicate simultan în roluri profesionale și de îngrijire.